Scrisoare către tine .

Te urăsc .
Ştiu , a urî este prea mult ; un cuvânt prea mare , dar dacă nu se potriveşte aici , atunci nu se potriveşte niciunde .Tu mi-ai distrus toate sentimentele , mi-ai distrus familia şi viaţa . Din cauza ta plâng în fiecare noapte în somn . Din cauza ta am mereu coşmaruri şi mă trezesc mereu cu lacrimi în ochi . Din cauza ta eu nu mai am niciun viitor . Din cauza ta nu mai am niciun prieten , nicio familie .
Dar nu te urăsc doar pe tine , mă urăsc şi pe mine  .
Pentru că am avut încredere în tine , pentru că eu am crezut că tu vei fi cel mai bun pentru mine . Mă urăsc pentru că te-am lăsat în viaţa mea .
Îi urăsc pe toţi cei care nu au văzut ce se întâmpla de fapt cu mine , şi m-au lăsat să cad .
Urăsc ziua în care te-am cunoscut .
Îmi urăsc viaţa pentru că şi ea mă urăşte .
Îmi urăsc ura .
Eu am încercat atât de des să merg înauntrul meu , să intru în mine ,  şi să caut . Să văd dacă mai există un alt sentiment înafară de ură . Dar nu am găsit .
Te-aş omorî chiar şi cu un bol . Ai muri pe loc . Dar nu este o răzbunare destul de statisfăcătoare . Eu îmi doresc să te simţi exact cum mă simt eu acum . Să te simţi neiubit , singur , mizerabil .
Vreau să îi omor pe toţi cei pe care tu-i iubeşti , ca să ştii cum este să fi singur .
Dar tot nu mă satisface îndeajuns . Vreau să fi lăsat singur , abandonat . Cei pe care i-ai iubit tu odată să te urască . După care îţi voi arde casa , pentru a distruge şi ultimele amintiri care te-ar putea face fericit .
Şi să dau vina doar pe tine .
Le voi da poza ta poliţiştilor .. Vreau să fi căutat . Luni întregi să fi urmărit . Înfometat .
Să fi găsit  şi să te arunce într-o celulă rece , unde îţi vei aştepta cu disperare moartea .
Dar este un lucru care mă enervează .
Acel lucru este că eu nu te pot răni . Nu pentru că încă mai simt ceva pentru tine , dragostea nu ar mai conta oricum .
Nu te pot răni pentru ca tu eşti deja mort . Exact .
Te-ai omorât singur , doar ca să nu am eu şansa să o fac .